Alex Lobază

Student. Cafea. Fotografie. Tutoriale. Youtube

Menu Close

3 surse de inspirație pentru weekend-ul ăsta

Vorbeam în vlogul ăsta despre pauze și cât de productive sunt ele, iar pauză mai lungă și mai frecventă decât cea din weekend nu cunosc. E un moment prielnic pentru a-ți petrece timpul cu familia sau prietenii, da, dar este și o ocazie ideală de a descoperi oameni și idei noi. Un mic repaus de la rutină, în care să ne ocupăm puțin și de dezvoltarea personală. Hai să vorbim puțin despre asta!

Internetul e locul perfect în care să găsești miliarde de lucruri noi și interesante. Dar fiind atât de multe bucăți de informație aruncate acolo, e și foarte greu să dai de ce ți se potrivește ție (a se citi “să navighezi prin tot junk-ul”), sau foarte ușor să te pierzi în poze cu pisici pe 9gag. Seria asta are ca scop să te ajute puțin când vine vorba de datul la sapă prin munții de biți, arătându-ți trei… locuri, trei oameni, trei pagini care mie mi s-au părut deosebit de interesante în săptămâna care tocmai a trecut.

Read more

Caut oameni care să spună da

Discuția asta este una lungă pe care o am regulat cu multe dintre persoanele care sunt suficient de masochiste încât să îmi țină companie la o cafea. E pe de-o parte scuza perfectă atunci când renunț la un proiect pe care cândva voiam cu disperare să îl duc la bun sfârșit, o problemă socială relevantă, cred, și, în același timp, printre cele mai mari dezamăgiri ale vieții mele de student. Așa că propun să discutăm puțin despre asta.

O convingere de-a mea este că perioada vieții în care mă aflu (20-26 de ani), e perfectă pentru a eșua. Nu cred să existe un moment mai bun în care să pui pe picioare un proiect! Dacă reușești, bravo ție, se foarte poate ca tocmai să-ți fi descoperit cariera. Dacă totul merge la vale și se transformă într-un dezastru, îți strângi jucăriile și mergi mai departe către următorul. Pot să promit că indiferent care va fi el, va merge (măcar) puțin mai bine decât precedentul. Între 20 și 26 de ani șansele ca cineva în afară de tine să depindă de banii pe care îi produci sunt aproape nule. Probabilitatea ca timpul tău să coste atât de mult încât riscul de a descoperi ceva nou să nu renteze e de asemenea foarte mică. Șansele ca următoarea afacere/idee pe care o transformi în realitate să fie cea care îți va schimba viața în bine sunt, în schimb, enorme! Așa că de ce nu spune mai multă lume da, atunci când le propun ceva?!

Read more

Eu și planurile de viitor

Cred că, până în momentul ăsta, cei ce trec pe aici din când în când au observat cum eu și planificatul nu ne înțelegem foarte bine. Trec regulat printr-o criză de personalitate și hotărăsc că a venit momentul să iau taurul de coarne, mâța de coadă și, desigur, viața de… mânere. Dar nu durează foarte mult până când toată ambiția asta se disipează, iar eu mă întorc de unde am plecat. Și anume la a pune de la zero cărămizi pentru următoarea criză.

Da, fix așa. Dar soluții există tot timpul, și, în general, atunci când îi întrebi pe alții sfatul este ca dacă îți dorești cu adevărat să faci ceva, apucă-te și nu te lăsa până ce reușești. Casey Neistat, într-un vlog recent, povestea despre cel mai important/bun sfat pe care l-a primit de când s-a apucat de YouTube: Just. Keep. Uploading. Sună mișto, dar cred că observați cum un tipar începe să se formeze. Baiul nu-i că nu găsesc astfel de firimituri inspiraționale ca fiind motivante. Din contră, Just. Keep. Uploading. e motivul pentru care scriu acest articol! Dar… istoric vorbind, niciodată nu mi-au rămas în sistem pentru prea multă vreme.

Read more

De ce fac ceea ce nu fac. Bani sau subscriberi?

Un mare om pe care nimeni nu îl cunoaște a spus că dacă faci ceva pentru bani, cel mai probabil nu vei reuși. Nu avea dreptate, uitați-i pe Bill Gates, Donald Trump, Elon Musk, băiatul cu Alibaba… Nu are… Nici nu are rost să mai continui. Dar afirmația stă în picioare, pentru că dacă intelectul sau școala (vieții) nu te ajută, atunci perseverența (consecință a pasiunii) cu siguranță o va face! Pe de altă parte… există patroni de fabrici de scobitori.

Ieri scriam despre țelurile mele pe parcursul noului an, iar unul dintre ele era:

7. Când trag linia, în 01.01.17 să existe o comunitate în jurul acestui blog/în jurul prezenței mele în online. E vorba doar despre asta și în niciun caz de bani.

Sunt multe puncte în lista aia pe care am promis că le vom discuta mai târziu – pentru că am nevoie de subiecte, iar dacă n-aș fi scris acel articol, nu aș fi avut niciunul – dar ăsta mi se pare cel mai important. De asemena, sunt și multe repetiții, exprimări de rahat și alte “greșeli” pe care un preșcolar nu le-ar face! Pentru că era 4 dimineața! Iar acum e… Ce coincidență, tot 4. Așa că hai să discutăm puțin despre motivația mea în toată treaba asta pe care on and off o fac de mai bine de 7 ani.

Read more

Unde somn nu e

Lucruri mari se pun la cale. O dată la câteva zile am norocul de a nu putea dormi. E felul organismului meu de a îmi spune că fac prea mult nimic pe parcursul zilei pentru a putea face și mai mult nimic timp de încă opt ore, peste noapte. Așa că stau și mă uit la tavan. Nu văd foarte multe, pentru că nu e lumină, dar asta face o diferență foarte mică. În tot timpul ăsta, însă, planuri de viitor se conturează, noi ambiții își fac simțită prezența, probleme existențiale se clarifică. Până a doua zi dimineață, când nu mai am chef de nimic și uit totul.

Nu și de data asta, pentru că în acest articol mult mai scurt (fapt despre care vom discuta zilele viitoare) decât m-am obișnuit să scriu, voi pune tot ceea ce îmi doresc să fac pe neți în anul care a venit.

  1. Tutoriale pe YouTube;
  2. Vlog-uri. Dese, dacă nu zilnice;
  3. Articole pe blog despre rahaturi de actualitate, dar dacă se poate nu politică;
  4. Să îmi termin aplicația și să o arunc pe interneți. Dar despre asta mai târziu;
  5. Read more

Pirateria în România. Sport sau necesitate?

Tocmai am citit un articol despre Netflix și o posibilă/mai mult ca sigură extindere a serviciului în mai multe state din Uniunea Europeană, inclusiv România, în ianuarie 2016. O, ce veste minunată! Nu am horn acasă, dar aparent Moș Crăciun intră și pe geam. Netflix e unul dintre site-urile pe care le vizitez regulat, la care mă holbez pentru câteva secunde, tânjind la o lume utopică în care țara asta e și ea băgată în seamă, iar mai apoi mă pun să citesc Nietzsche, pentru că cum să “piratez” House of Cards? Ce gest grotesc ar fi acela. Ca o paranteză, dacă nu știți ce-i ăla Netflix și cu ce se mănâncă, sau ce e House of Cards… De ce?! Și de asemenea, click.

Pe de altă parte, în același articol, era menționat faptul că intrarea Netflix pe piața românească ar putea fi îngreunată de pirateria pe care unii mizerabili, aparent, o practică. Plus ceva procente aruncate din avion, care să exprime gravitatea situației. Și aici pe mine universul m-a pierdut. Întotdeauna am văzut descărcatul ilegal de conținut (pe care nu-l poți numi furt) ca fiind rezultatul unei necesități, mai mult decât ceva ce lumea ar face din motive meschine. Desigur, eu n-am descărcat ceva ilegal niciodată. Nici n-aș știi cum să o fac. Dar Gogu, un prieten bun, face asta zilnic, pentru că lui nu-i plac nici Nietzsche, nici Creangă. Gogu nu prea le are cu cititul. În schimb, ca oricare alt prieten imaginar, are o dependență stranie pentru tot felul de seriale, îi plac foarte mult filmele și e disperat după muzică. Unii ar spune că nu poate trăi fără ea. Haideți să ne uităm puțin la viața lui și la motivele pentru care face astfel de lucruri imorale.

Read more

Viața mea de zi cu zi

Fluctuează incredibil de mult din punct de vedere al activității – dacă azi stau în pat și mă uit la filme, mâine alerg pentru a mă ține de program. E plină de cafele, de ieșiri, de oameni faini și de momente simpatice. Se desfășoară în cea mai mare parte in afara casei și cel puțin o treime din ea e compusă din drumuri prin oraș. Din când în când văd locuri noi și le fac poze. Multe poze. Câteva din ele ajung pe Instagram, puține din ele ajung pe flickr, multe din ele rămân amintire. Okay, o altă treime din ea e reprezentată de mâncare, dar asta se vede de la o poștă.

Nu sunt fotograf, nu sunt programator, nu sunt blogger și nu sunt nici designer, dar îmi plac și le practic pe toate. Sunt nebun după experiențe construite cu cap. Cred că de multe ori UX-ul (user experience – experiența utilizatorului) e mai important decât UI-ul (user interface – design-ul produsului), și pe cât de mult apreciez când unul dintre ele e bine făcut, sunt profund impresionat atunci când cuiva îi reușesc ambele. Mi-aș deschide o cafenea, dar multe-motive-pentru-care-nu. Cred în potențialul României, dar nu sunt fanul formei actuale. Schimbarea politică nu mă preocupă. Sunt dispus să lupt oricând pentru schimbarea mentalității societății.  Read more

Ok, să începem

Nu înțeleg foarte bine ce face lumea pe bloguri în ziua de azi și mi se pare că e un practice oarecum pe moarte. Asta însă e irelevant. Nu pricep ce-ar trebui să se întâmple aici, pe de altă parte, ceea ce, puțin, contează! Dar nu e o problemă, pentru că m-am hotărât să abordez această situație prin eliminare.

Unii scriu bloguri despre politică. Done. E o pierdere de vreme. Nu spun că lumea nu citește, e incredibil cât de mulți oameni poți strânge în jurul tău atunci când vorbești “la mâna a treia” despre evenimente care nu vor influența pe nimeni. Dar e o pierdere de vreme. Nu produci, ci consumi timp. Timpul tău, timpul celor care te citesc, timpul celor care trebuie să aștepte mai mult cu o nanosecundă atunci când caută ceva pe Google, pentru că acum e un articol în plus despre… Sorin Oprescu. Deci nu.

Alții scriu bloguri nișate! Fashion, IT, mașini, detergenți, bancuri ieftine, review-uri de diverse. Mișto. Ar fi un fel de vis devenit realitate să mă trezesc dimineața cu titlul de Tech Reviewer… În România totuși nu se arată. Sau poate gândesc eu ceva prost, pentru că în timp ce scriu rândurile astea încep să mă întreb de ce n-am încercat măcar. Poate c-am să-ncerc. Poate curând. This is turning out to be extremely useful already.  Read more

Cum știi că scrii prea rar pe blog

Răspunsul evident este că nu îți mai trece nimeni pragul. Din perspectiva mea, pe de altă parte, ar trebui să îți dai seama că scrii prea rar atunci când versiunile de WordPress apar mai des decât articolele tale. Probabil nu se va întâmpla, dar îmi propun să schimb puțin situația!

Inspirația e de multe ori un lucru greu de găsit, dar cu așa o vreme groaznică afară, mă bazez pe faptul că timpul meu pentru bătut câmpii va crește considerabil. Într-o asemenea măsură încât tot ce voi face va fi să scriu. Nu voi mai mânca. Voi scrie. Nu voi mai bea apă. Voi scrie. Voi bea mai departe cafea, ceea ce fac și acum, dar în același timp voi scrie. Cred că iarna aceasta ne vom înțelege de minune. Și mai cred că încetul cu încetul, începând peste nu foarte mult timp, voi face din ce în ce mai des și poze! Cu telefonul, dar tot poze vor fi.  Read more

Marco Polo [iOS] – App Review

[dropcap style=”font-size: 53px; color: #b01a33;”] S [/dropcap]e întâmplă multe lucruri tragice pe lumea asta, dar să îți pierzi prin casă cheile sau telefonul și să realizezi asta de-abia atunci când te grăbești să ieși pe ușă… Puține se compară. Trebuie să începi să alergi prin casă, întorcând totul cu susul în jos, căutând prin pat, sertare, sub pat, pe birou, sub birou, în frigider, ca mai apoi să îți dai seama că ceea ce căutai se afla în buzunar! Observați, sper, ineficiența acestei metode.

Din păcate, în legătură cu cheile nu putem face prea multe. În legătură cu telefonul, însă, am scăpat în sfârșit de griji! Marco Polo este o aplicație pentru iOS (iPhone, iPod touch și iPad) care te ajută să-ți găsești dispozitivul atât timp cât acesta se află în apropiere. Tot ce trebuie să faci este să strigi “Marco”, iar telefonul tău va striga la rândul său “Polo!”. Astfel, cu riscul de a îți enerva familia și vecinii, după câteva strigări vei știi cu precizie care este locul în care l-ai lăsat. Fie el și în blugii de pe tine. Read more